Anumite părţi ale corpului nostru se pot repara singure cu uşurinţă după o vătămare, însă alte părţi nu se pot “repara” deloc. Cu siguranţă nu putem să creştem un picior întreg sau un braţ, însă unele animale pot să îşi regenereze complet întregi părţi ale corpului!
Ştiaţi că o salamandră tânăra îşi poate regenera un întreg picior în aproximativ cinci săptămâni? În plus, de-a lungul vieţii aceasta îşi poate regenera nu numai membrele ci şi inima, coada, creierul, ţesutul ocular, rinichii şi coloana vertebrală!
În cazul omului ştim că acesta îşi poate regenera complet ficatul după o afecţiune.
În lumea animală nu doar salamandra poseda capacitate de regenerare celulară ci şi peştele zebră, ce îşi poate regenera ţesutul cardiac fără a se baza pe celulele stem.
Ce înseamnă regenerare celulară?
Regenerarea celulară presupune refacerea unui organ afectat sau care lipseşte complet, din ţesutul rămas. Ca adulţi, oamenii îşi pot regenera anumite organe precum ficatul. Dacă parte din ficat este pierdută ca urmare a unui accident sau a unei afecţiuni, ficatul creşte la loc ajungând la dimensiunea iniţială, însă nu şi la forma originală.
Şi pielea noastră cunoaşte un proces continuu de refacere şi regenerare. Din păcate, multe alte ţesuturi umane nu posedă această capacitate de regenerare, motiv pentru care scopul medicinei regenerative este de a identifica modalităţi de a favoriza regenerarea ţesuturilor corpului său de a identifica modalităţi de înlocuire a acestor ţesuturi.
În acest scop, cercetătorii şi-au îndreptat atenţia către lumea animală şi către mecanismele de care animalele dispun pentru a beneficia de regenerare celulară.
Nevertebratele, aşa cum este râma, îşi pot regenera atât capul cât şi coada. În rândul vertebratelor, peştii îşi pot regenera părţi ale creierului, ochilor, rinichilor, inimii şi înotătoarelor, în timp ce broaştele, doar atunci când se află în stadiul de mormoloci îşi pot regenera membrele, coada, creierul şi ţesutul ocular.
Cum reuşesc aceste animale să îşi regenereze structuri atât de complexe?
După amputare celulele stem acumulate la locul accidentului formează o structură numită blastemă. Întrebările ridicate de cercetători fac referire la felul în care semnalele de la locul afectat stimulează acumularea de celule stem; cum încep aceste celule să se dividă pentru a reconstrui organul lipsă; animalele folosesc un singur tip de celule stem în blastemă, care se diferenţiază apoi în diferite tipuri de ţesuturi; sau există un set separat de celule stem responsabile de realizarea unor forme atât de diferite de ţesuturi?
Prin înţelegerea proprietăţilor celulelor stem care regenerează părţi complexe ale corpului, cercetătorii învaţă cum anumite accidente fac ca aceste celule stem să se regenereze în părţi lipsă ale corpului în loc să formeze ţesut cicatrizat.
Salamandrele şi broaştele folosesc celule stem similare celor existente în corpul uman pentru a creşte membre lipsa, însă de ce în cazul acestor animale cresc noi membre în timp ce în cazul oamenilor se formează cicatrice la locul accidentului?
Studiile realizate până acum indică faptul că animalele cu capacitate regenerativă păstrează un tip de hartă în ţesuturile adulte, harta ce anunţă celulele unde sunt şi care este rolul lor. Parte a acestei hărţi pare a fi pierdută în cazul mamiferelor, sau poate că celulele noastre stem şi-au pierdut abilitatea de a descifra această hartă.
Ce este medicina regenerativă?
Regenerarea Celulară a Organelor are ca scop trezirea celulelor aflate în stadiu latent în corpul uman, stimulând astfel creşterea şi funcţiile ţesuturilor existente şi repararea sau regenerarea celulelor vechi, cu probleme. Regenerarea celulară oferă ceea ce vitaminele, mineralele şi alte tratamente naturale nu pot.
Regenerarea celulară cunoscută şi sub numele de medicină regenerativă este o metodă naturală de restaurare a structurii şi funcţiilor ţesuturilor şi organelor afectate. Scopul regenerării celulare este de a identifica o cale de a trata afecţiuni care în prezent nu îşi au tratament.